Relația profesor-elev

 “Dacă elevii văd în professor genul de fiinţă umană şi social la care aspiră ei înşişi să devină, atunci profesorul le-a oferit un cadou care poate rivaliza cu orice predare formal a noţiunii de rol social” David Fontana 

       Atitudinile profesorului faţă de procesul instrucţional şi faţă de elev, reprezentările sociale cu care operează, modul în care percepe elevii, autocunoaşterea, concepţia despre viaţă şi despre lume şi viaţă, satisfacţiile şi insatisfacţiile personale, constituie ceea ce specialiştii numesc „agenda ascunsă” sau curriculum implicit. Elevii învaţă implicit să se raporteze la actul învăţării în sine, cu blazare sau cu entuziasm, cu siguranţă sau cu îndoială, cu superficialitate sau cu simţ de răspundere, aşa cum receptează ei atitudinea profesorului faţă de activitatea pe care o desfăşoară. O mare cantitate de informaţie cu privire la aşteptările profesorilor cu privire la ei este codificată în mesaje nonverbale (încrederea sau neîncrederea în capacităţile lor) şi determină răspunsuri nonverbale (plictiseală, descurajare, frustrare sau optimism şi disponibilitate pentru efortul aşteptat de la ei), influenţând elevii mai mult decât cele verbale.

    Un bun învăţător trebuie:

• să cunoască elevii şi mediul socio – cultural din care provin; 

• să acorde atenţie dinamicii clasei; 

• să selecteze şi să îmbogăţească reprezentările existente; 

• să înceapă prin a explora şi descoperi ce deja copiii ştiu; 

• să comunice eficient pentru a conştientiza sarcinile de predare; 

• să dialogheze, nu să transmită doar simple informaţii. 

• să exerseze abilitatea de interpretare şi observare a comportamentelor; 

să găsească metode şi procedee de stimulare a învăţării diferenţiate şi individualizate.    

   Profesorul este artistul care modelează şi stimulează creator gândirea copilului. De el depinde dezvoltarea ulterioară a copiilor. 

    Educaţia contemporană trebuie adaptată vârstei copiilor, pentru a le stimula interesul şi pentru a atinge obiectivele propuse. În opinia mea, acest lucru presupune împletirea unor elemente de joc, de voie bună, cu informaţii utile despre viaţa şi activităţile copiilor de pretutindeni. Atunci când elevii învață altfel, devin mai creativi, mai motivați, conștientizează că se pot afirma prin munca lor, că pot coopera cu ceilalți, că au oportunități de învățare diferite, în contexte noi.