Stimularea creativității elevilor în școala modernă

     Societatea are nevoie de oameni care comunică creativ, care fac faţă schimbărilor, se adaptează uşor la tot ce este nou, îşi asumă responsabilităţi, valorifică oportunităţile în mod creator şi găseasc variate soluţii de rezolvare a problemelor actuale.
      Elevul creativ înţelege lecţiile, prelucrează materialul şi se poate detaşa de informaţie,expunând-o într-o manieră personală, vine cu explicaţii proprii asupra fenomenelor, vine cu idei „nelalocul lor”, găseşte soluţii neobişnuite (este original), plin de sine, vrea să ştie tot ce se petrece (este curios), povesteşte istorii mai mult sau mai puţin adevărate (este imaginativ, fantezist), găseşte utilizări neobişnuite ale obiectelor, este veşnic preocupat de ceva (este activ), îi place să organizeze jocuri în timpul recreaţiei (are iniţiativă şi este dominator).
       În activităţile extraşcolare, copilul creativ este perseverent şi tenace până la încăpăţânare, cu spirit de observaţie, manifestă nemulţumire creatoare tot timpul, propune mereu ceva spre îmbunătăţire, este curios, cu tendinţa de informare, are interese multiple, are tendinţa de a-i domina pe ceilalţi, are un fond emoţional bogat, este sensibil, trăieşte intens, are încredere în sine, se autoapreciază destul de corect, nu-l deranjează situaţiile neclare – tolerează ambiguitatea şi o valorifică, nu se mulţumeşte cu prima formă a produsului activităţii sale, îl îmbunătăţeşte şi îl cizelează, preferă tovarăşi de joacă de alte vârste, mai mari sau mai mici.
      Activităţile derulate trebuie să angajeze, să ghideze, să determine şi să motiveze elevii să se implice în obţinerea propriului succes. Dacă elevii simt că celorlalţi le pasă de evoluţia lor şi se simt încurajaţi să muncească mult pentru îndeplinirea rolurilor şcolare, sunt motivaţi să facă tot posibilul pentru a învăţa să citească, să calculeze, să-şi dezvolte alte aptitudini şi talente şi să rămână la şcoală.

      Cred că este vital să-i învăţăm pe elevi cât de importantă este asumarea responsabilităţii personale pentru ceea ce fac cu timpul lor. Poţi face o mulţime de lucruri cu adevărat importante doar atunci când ai parte de de momente în care se juca cu imaginaţia realizând lucruri uimitoare, bazându-ne doar pe suportul necondiţionat al celor care îi iubesc. Ei trebuie să înţeleagă că toţi avem nevoie de astfel de momente, mai ales atunci când suntem implicaţi într-o muncă creativă.

Relația profesor-elev

 “Dacă elevii văd în professor genul de fiinţă umană şi social la care aspiră ei înşişi să devină, atunci profesorul le-a oferit un cadou care poate rivaliza cu orice predare formal a noţiunii de rol social” David Fontana 

       Atitudinile profesorului faţă de procesul instrucţional şi faţă de elev, reprezentările sociale cu care operează, modul în care percepe elevii, autocunoaşterea, concepţia despre viaţă şi despre lume şi viaţă, satisfacţiile şi insatisfacţiile personale, constituie ceea ce specialiştii numesc „agenda ascunsă” sau curriculum implicit. Elevii învaţă implicit să se raporteze la actul învăţării în sine, cu blazare sau cu entuziasm, cu siguranţă sau cu îndoială, cu superficialitate sau cu simţ de răspundere, aşa cum receptează ei atitudinea profesorului faţă de activitatea pe care o desfăşoară. O mare cantitate de informaţie cu privire la aşteptările profesorilor cu privire la ei este codificată în mesaje nonverbale (încrederea sau neîncrederea în capacităţile lor) şi determină răspunsuri nonverbale (plictiseală, descurajare, frustrare sau optimism şi disponibilitate pentru efortul aşteptat de la ei), influenţând elevii mai mult decât cele verbale.

    Un bun învăţător trebuie:

• să cunoască elevii şi mediul socio – cultural din care provin; 

• să acorde atenţie dinamicii clasei; 

• să selecteze şi să îmbogăţească reprezentările existente; 

• să înceapă prin a explora şi descoperi ce deja copiii ştiu; 

• să comunice eficient pentru a conştientiza sarcinile de predare; 

• să dialogheze, nu să transmită doar simple informaţii. 

• să exerseze abilitatea de interpretare şi observare a comportamentelor; 

să găsească metode şi procedee de stimulare a învăţării diferenţiate şi individualizate.    

   Profesorul este artistul care modelează şi stimulează creator gândirea copilului. De el depinde dezvoltarea ulterioară a copiilor. 

    Educaţia contemporană trebuie adaptată vârstei copiilor, pentru a le stimula interesul şi pentru a atinge obiectivele propuse. În opinia mea, acest lucru presupune împletirea unor elemente de joc, de voie bună, cu informaţii utile despre viaţa şi activităţile copiilor de pretutindeni. Atunci când elevii învață altfel, devin mai creativi, mai motivați, conștientizează că se pot afirma prin munca lor, că pot coopera cu ceilalți, că au oportunități de învățare diferite, în contexte noi.